Am primit distincția de Doctor Honoris Causa din partea Universității Tehnice a Moldovei

Sunt profund emoționat și onorat. Și o spun sincer, foarte sincer. Profund onorat si emoționat de această ceremonie organizată ca semn al recunoașterii unor merite științifice şi didactice care, ascultând laudatio prezentat de domnul Rector, mi se par că se referă la o altă persoană, nicidecum la a mea.

Categoric că aş putea face o trecere în revistă a rezultatelor mele academice, din domeniul ingineriei biochimice și biotehnologiei, acest domeniu rămânând dragostea mea. Însă sunt onorat să reprezint aici Politehnica ieșeană și să am prilejul, în premieră, să vă vorbesc despre universitatea noastră.

Școala de inginerie ieșeană s-a născut dintr-un vis frumos şi, poate, tocmai de aceea, a întâmpinat numeroase oprelişti, premeditate sau nu, până să devină Politehnica ieşeană de astăzi. De aceea, acum, în faţa dumneavoastră, din cei aproape 210 ani de istorie, mă voi concentra pe momentele de cumpănă, dacă aş putea să le numesc aşa, care nu i-au descurajat, ci i-au îndârjit pe cei care au contribuit la ceea ce reprezintă acum Politehnica ieşeană.

1813 reprezintă anul în care a fost sădit sâmburele Politehnicii ieşene, de către Gheorghe Asachi, aflat la vârsta de 25 de ani, prin înfiinţarea primei şcoli de inginerie în limba română, acel „clas de inginerie hotarnică” la 15 noiembrie 1813.

Din păcate, uneltirile grecilor au făcut ca domnitorul să nu mai recunoască înscrisul de înfiinţare a școlii de inginerie, astfel că reluarea cursurilor a fost blocată.

1860: se înființează Universitatea din Iaşi, care deţine o pondere însemnată de discipline tehnice (școala de zugravitură, geometrie, științe agrigole etc.).

1910 şi 1912: la propunerile lui P. Poni si A. Obreja încep să funcţioneze specializările de Electricitate industrială şi, respectiv, Chimie tehnologică.

1920: un an care putea fi favorabil, dar a fost un an critic pentru încercarea de înfiinţare a Politehnicii de sine stătătoare. În acest an se înfiinţau oficial, prin lege, Școlile politehnice din Bucureşti şi Timişoara. Imediat după înfiinţarea celor două Politehnici, reprezentanţii învăţământului tehnic creat deja în ţară au contestat legitimitatea celorlaltor institute tehnice universitare, sperând în desfiinţarea acestora, şi, în mod direct, s-au opus înfiinţării Politehnicii ieşene. Ca efect al acestei dispute, credibilitatea diplomelor de inginer acordate la Iaşi a fost serios afectată, ceea ce a condus la reducerea numărului studenţilor care frecventau aceste două secţii la Universitatea ieşeană.

1932: Se promulgă Legea învăţământului superior de către guvernul condus de Nicolae Iorga, care conferea universităţilor dreptul de a acorda titlul de inginer universitar.

Facând o paranteză, nu pot să nu amintesc despre discuţia istorică din Parlamentul Romaniei, din acei ani, dintre premierul şi marele istoric Nicolae Iorga și eminentul om politic național-liberal I.C. Brătianu, de formaţie inginer constructor. Iorga îl întreabă cu un aer superior pe Brătianu ce ar putea învăța un savant de la un inginer, iar acesta îi răspunde: „Măsura, domnule profesor, măsura!”.

1937: Senatul României votează Legea 1360/20.03.1937 privind concentrarea pregătirii inginerilor în Scolile politehnice, lege promulgată de către Regele Carol al II-lea. Ca efect, în data de 6 aprilie 1937, Consiliul profesorilor care au predat ştiinţele tehnice la Universitatea din Iaşi s-a întrunit şi a decis înfiinţarea Școlii Politehnice „Gheorghe Asachi” din Iaşi, recomandându-l ca Rector pe Cristea Otin. Această şcoală va funcţiona cu două secţii: Chimie tehnologică şi Electrotehnică, iar din 1938 apare secţia de Știinţe agricole.

1937: Prin Decizia Ministerială 205330/3.12.1937 se constituie Școala Politehnică „Gheorghe Asachi”, decizie care a fost publicată în M.O. 284 din 8.12.1937.

1937 – 1938: Opoziţia universitară din oraşele care deţineau deja școli politehnice privind înfiinţarea Politehnicii ieşene a continuat, chiar dacă exista o decizie ministerială în acest sens. Astfel, se amâna cumva sine die începerea funcţionării Politehnicii. Practic, Politehnica ieşeană a început să funcţioneze din 1938, având alocate 70 de burse (echivalentul locurilor bugetate).

1941 – 1945: Vremurile tulburi şi violente ale acelor ani impun mutarea Politehnicii ieșene la Cernăuţi în 1941, unde îşi începe activitatea în 1942. Evenimentele politice din anul 1944, forţate de înaintarea trupelor sovietice, obligă Politehnica ieșeană la retragerea din Bucovina tocmai la Turnu Severin, fără pierderi de personal sau bunuri materiale. Bombardamentele aliaţilor impun o nouă repoziționare geografică a Politehnicii de data aceasta la Devesel, însă locaţia nu mai era propice desfăşurării normale a activităților didactice.

Deşi condiţiile rămase în urma războiului, respectiv un oraş devastat, nu mai făceau posibilă revenirea în Iaşi, hotărârea profesorilor a determinat emiterea Decretului-lege 2198/18.11.1944, semnat de Regele Mihai, care a consfințit întoarcerea acasă a Politehnicii. Din considerente militare, politice şi materiale, acest decret a putut fi aplicat abia în aprilie-septembrie 1945.

1944 – 1945: prin adresa 974 din 24 februarie 1945, Politehnica revine în vechea clădire a Palatului Universității (actuala noastră locaţie).

Contând pentru refacerea clădirilor distruse pe sprijinul Ministerului Educaţiei Naţionale, conducerea Şcolii Politehnice a organizat refacerea corpului vechi. Lucrările au fost efectuate în regie proprie, fiind cordonate de cadre didactice şi beneficiind de sprijinul consistent al studenţilor. În paralel, în condiţii improprii, se desfășurau în aceste spaţii o parte dintre activităţile didactice ale Școlii Politehnice.

Din acel moment, mersul Politehnicii a fost în sensul pozitiv, în anumite perioade creşterea sa a fost exponenţială, ca reflectare a unui ţări în plină dezvoltare şi care se baza, în acest scop, pe inginerie şi arhitecţi. Nu doresc să evidenţiez toate cifrele care ne caracterizează astăzi, ele pot fi uşor de aflat din statisticile oficiale. Dar, aş dori ca, în încheiere, să amintesc câteva date de referinţă, foarte recente, care, prin importanţă, emoţie şi semnificaţie, reprezintă repere ale istoriei recente şi sunt, cumva, opuse anilor mai „negri” din trecutul acestei universităţi.

2017: cu prilejul sărbătoririi a 80 de ani de la înfiinţarea de sine-stătătoare a Politehnicii ieşene, am fost gazda reuniunii CNR, la care invitat de onoare a fost domnul rector Viorel Bostan.

2018: decorarea noastră de către Preşedintele României cu Ordinul „Meritul pentru Invăţământ”, în ianuarie 2018, la propunerea Comisiei Prezidenţiale pentru Educaţie.

2018: O continuarea a acestui moment special a fost acceptarea de catre Excelenţa Sa, Domnul Preşedinte Klaus Iohannis, a invitaţiei Politehnicii ieşene de a participa la deschiderea anului universitar 2018-2019 și de a fi alături de noi la sărbătorirea celor 205 ani de la înființarea Școlii de inginerie a lui Gheorghe Asachi, ambele evenimente desfăşurându-se în 1 octombrie 2018.

Am încercat acum, profund emoţionat în faţa dumneavoastră, să vă aduc în câteva minute, sper că nu prea lungi, imaginea unei istorii începute acum aproape 210 ani.

Dar nu aș dori să uit că dintre acești 210 ani, ultimii peste 25 sunt puternic marcați de colaborarea cu Universitatea Tehnică a Moldovei. Și, deși le cunoașteți cu certitudine, aș dori să vă prezint doar câteva repere care susțin puternicul parteneriat dintre universitățile noastre:

  • Numeroase mobilități interuniversitare ale cadrelor didactice care au predat la universitatea omoloagă de pe malul estic sau, respectiv, vestic al Prutului
  • Programe de studiu cu dublă diplomă
  • Numai în perioada ultimilor doi ani, nu foarte fericiți din cauza contextului pandemic mondial, universitățile noastre au demarat 6 proiecte comune, cu valori între 50.000 și peste un milion de euro, colaborarea cu dumneavoastră reprezentând 70% din totalul colaborărilor similare cu instituții din Republica Moldova
  • Universitățile noastre sunt co-organizatori ai peste 10 manifestări științifice tradiționale, unele cu o îndelungată istorie; aș da doar două exemple:
  • Conferința Internațională IManE, 22 de ediții, prima in 1996
  • Simpozionul Internațională Cucuteni 5000 Redivivus, în organizarea căruia ni s-a alăturat și Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, 15 ediții, începând din 2006 s.a.m.d.

 

Doresc să vă mulţumesc încă o dată pentru onoarea, imposibil de redat în cuvinte, pe care mi-aţi facut-o de a deveni membru al comunităţii Universității Tehnice a Moldovei, o comunitate academică de elită. Onoare care mă obligă şi care întăreşte legătura mea de suflet cu dumneavoastră, colegii de peste Prut.

În semn de respect sincer şi de recunoaștere a valorii Școlii dumneavoastră de inginerie, la iniţiativa mea şi a Domnului Preşedinte ARUT, aici de faţă, vă adresăm oficial propunerea ARUT de a deveni membru al acestui consorţiu, consorţiu reprezentativ al educaţiei universitare tehnice în limba română. Și am fi deosebit de onorați dacă ați accepta propunerea.

Meniu