De când în România au început discuțiile legate de clasamentele universitare internaționale, a apărut și obsesia lipsei unei universității românești în celebrul Top 500. Multă lume a considerat această lipsă drept un semnal direct legat de calitatea cercetării din sistemul universitar. Nu mai vorbim de Premiul Nobel, unde absența unui român (cu domiciliul în România) câștigător al acestei prestigioase distincții a ajuns până acolo încât să fie interpretată drept o conspirație internațională la adresa României. Sigur că este mai comod să arunci vina în spatele altora decât să analizezi calm și cu luciditate cauzele acestor insatisfacții pe tărâm științific. În plus, există numeroase persoane care „deţin” soluţii pentru intrarea în Top 500 şi care, în diferite contexte, ne garantează atingerea acestui deziderat.
De aceea, devine din ce în ce mai necesară explicarea modului în care funcționează clasamentele universitare și, mai ales, ce tip de informații putem extrage din ele.
Revenind la clasamentele universitare, cea mai mare parte a persoanelor mai puțin avizate asupra mecanismelor de clasificare se concentrează strict pe ierarhia generată inerent de un astfel de clasament. În realitate însă, nu există diferențe majore între o universitate situată pe locul 490 și una poziționată pe 550. Nu putem spune în nici un caz că prima este mai bună decât a doua, ci doar că ambele sunt situate într-un anumit segment valoric. Și asta pentru că toate mecanismele de clasificare au două mari probleme:
- nu se ia în discuție mărimea unei universități atunci când se evaluează activitatea sa științifică, respectiv nu se analizează producţia ştiinţifică; sigur că până la un punct este importantă forța globală de cercetare a unei universități, aflată în conexiune directă cu numărul de cadre didactice și de cercetători; însă cel puțin la fel de important este și nivelul de performanță al staff-ului, motiv pentru care punctajele obținute de o universitate ar trebui normalizate prin raportarea la volumul de personal aferent.
- toate clasamente favorizează universitățile generaliste, pentru că peste tot în lume domeniile cele mai prolifice științific și cu vizibilitatea internațională cea mai bună sunt matematica, chimia, fizica și biologia; și nu de puține ori, acestor patru domenii enumerate anterior li se adaugă și medicina, multe universități din zona de vârf a clasamentului având în componența lor și facultăți de medicină.
De exemplu, Universitatea Berkeley are în componența sa atât facultăți de inginerie, cât și facultăți de litere, științe economice, drept, jurnalism, business, sănătate publică etc. Cu un staff de peste 2.000 de cadre didactice titulare, la care se adaugă 900 de profesori emeriți, 1.231 de cercetători, un număr total de angajați absolut impresionant (31.091 la data de 31.10.2014) și un buget anual de 2,35 MILIARDE USD, nu e greu de înțeles cum de ocupă un loc fruntaș în clasamentele universitare. 39 de laureați ai Premiului Nobel lucrează sau au lucrat la Universitatea Berkeley.
Universitatea Harvard are în componență facultăți de inginerie, drept, business, științe și arte, științe sociale, medicină, stomatologie etc. Cu un staff permanent de 2.400 de cadre didactice (fără medicină), la care se adaugă nu mai puțin de 10.400 cadre medicale care lucrează în zona academică și un buget anual de 4,2 MILIARDE USD putem înțelege ușor de ce sunt acolo unde sunt. De remarcat diferența semnificativă de buget între cele două universități, care înseamnă de fapt cercetarea medicală. 47 de laureați ai Premiului Nobel lucrează sau au lucrat la Universitatea Harvard.
Massachusetts Institute of Technology (MIT) are în componență facultăți de inginerie, științe umaniste, științe sociale, arte, business, științele naturii, arhitectură etc. Având un staff de 2.000 de cadre didactice și nu mai puțin de 3.700 de cercetători, la care se adaugă și alți 11.800 de angajați și bazându-se pe un buget anual de 2,9 MILIARDE USD, au ocupat întotdeauna unul dintre primele 5 locuri în clasamentul universitar. 38 de laureați ai Premiului Nobel lucrează sau au lucrat la MIT.
Universitatea Tehnică din Munchen are un statut foarte interesant, având în componență, pe lângă facultățile de inginerie, arhitectură, matematică, științele naturii, și o școală puternică de medicină, precum și una de științe economice, fiind poziționată astfel mai aproape de o universitate generalistă, decât de una tehnică. Universitatea are un staff absolut impresionant de 6.185 de cadre didactice, la care se adaugă 3.213 cercetători. Universitatea are un buget anual de 1,2 MILIARDE EURO la care se adaugă și o componentă de excelență de aproximativ 200 milioane de euro (în Germania au fost selectate 11 universități de excelență care primesc fonduri suplimentare de la buget). 13 laureați ai Premiului Nobel lucrează sau au lucrat la această universitate.
Să vedem însă și o universitate situată mai la mijlocul clasamentului și anume Universitatea din Tubingen. Are în componența sa facultăți de științe, științe economice și sociale, facultăți cu profil umanist, medicină și teologie. Universitatea are un staff de 4.500 de cadre didactice şi peste 5.000 de cercetători și cadre medicale. Bugetul anual al universității este de 600 de milioane de euro, la care se adaugă și o componentă de excelență de aproximativ 200 milioane de euro. Universitatea din Tubingen are un singur laureat Nobel
University College Dublin este o universitate plasată în zona mai de jos a clasamentului (400-500). Poate fi considerată o universitate de referință, dacă țintești să intri in Top 500. Are în componență nu mai puțin de 40(!) de facultăți după cum urmează: inginerie (6), științe umaniste (10), științe ale naturii (7), medicină (3), business și drept, arte (8) și agronomie (2). Universitatea are un staff de 1.500 de cadre didactice, 2.000(!) de doctoranzi și un buget anual de 497 milioane de euro. Universitatea are un singur laureat Nobel.
Poate că ar fi interesant de subliniat faptul că numărul de laureați Nobel dintr-o universitate scade exponențial cu gradul de finanțare al acesteia.
Ceea ce nu se urmărește însă de regulă în clasamentele universitare, acesta fiind în realitate centrul de greutate al acestor ierarhizări, este dinamica unei universități. Mai exact, este deosebit de important dacă o universitate progresează în timp în ceea ce privește performanța sa științifică, dacă stagnează sau dacă prezintă un regres în activitate. Aceste informații se corelează cu evoluția staff-ului, a bugetului universității, a fondurilor atrase prin proiecte de cercetare, a numărului de doctoranzi și post-doctoranzi din instituția respectivă, toate acestea permițând elaborarea unei strategii de dezvoltare pe termen mediu și lung.
În concluzie, am putea spune că pătrunderea unor universități în Top 500 nu reprezintă o problemă de voință a unui singur individ, fie el și ministru sau prim-ministru, cu atât mai puţin un obiectiv într-un program managerial. Ci este o problemă de strategie într-un cadru mult mai larg şi mai complex, posibil la nivel naţional. In Iaşi se discută, mai voalat sau mai limpede, despre necesitatea unirii tuturor celor 5 universităţi de stat într-una puternică, posibil candidată la Top 500. Da, este un trend care, mai devreme sau mai târziu, va deveni mai mult decât o intenţie. Însă, aşa cum am discutat, poate să nu fie o condiţie suficientă pentru accederea în acest top. Doar atunci când o națiune, nu un om sau o instituţie, își dorește într-adevăr să treacă pe o altă treaptă de civilizație, acest lucru nefiind posibil decât prin intermediul educației finanţate corespunzător, devin realizabile și performanțele care fac posibilă atingerea acestui atât de invocat top.
Materialul de mai sus este rodul discuţiilor purtate în ultimii 8 ani cu colegul meu, domnul Profesor universitar dr.ing. Nicolae Hurduc, un împătimit al clasamentelor şi statisticilor din domeniul educaţional şi ştiintific, căruia îi mulţumesc pentru consultanţa acordată în redactarea sa.
Bibliografie
- Nobel Laureates and Research Affiliations
- The 30 most influential Colleges and Universities of the Past Century
- List of Nobel laureates by university affiliation
- Academic Ranking of World Universities (ARWU)
- QS World University Rankings
- SCImago Journal & Country Rank
- University Ranking by Academic Performance (URAP)
- Times Higher Education World University Rankings
- CWTS Leiden Ranking
- Berkeley University of California
- Harvard University
- Massachusetts Institute of Technology
- Technical University of Munchen
- University of Tubingen
- University College Dublin